Din aripi de înger se cern flori de zăpadă

Și clipe de ger se prind cunună pe cer

E vremea în care iubirea vibrează

Un soare sărută universul stingher.

Luna își țese haine alese

Și sorii îmbracă strai minunat

Pădurea freamătă când râul vorbește

Povestind și ei de-un “Prinț luminat”.

În ieslea neîncălzită, înconjurat de îngeri

Pruncuțul pentru noi venit-a pe pământ

Și magii din vechime conduși pe calea stelei

Adus-au închinare pentru Copilul Sfânt.

E sărbatoare vieții când sufletul se-nclină

Și cântă un colind pentru al nostru dar,

Când inima mai bună e-o floare de lumină

Acum încununată cu al blândeții har.

Cu aripi diafane înveșmântează zarea

Și zboară peste timp s-ajungă pân” la noi

Minunea unei vieți ce a schimbat istorii

Și-a vindecat pe cei ce-s de iubire goi.


Lasă un comentariu