Mi-e dor de tine, Constantine!
Și am vrut să îți scriu scrisoare,
dar vorbele nu-mi ieșeau nicicum.
Nicio carte din lume nu poate să îți sărute sufletul.
Și m-am străduit…
Atunci am ghicit că sunt mică.
Și mi-am primenit toate gândurile
Ca să ți le trimit.
În zadar!
Gândeam că berzele vin de acolo, de la tine.
Lasă, învăț eu să trăiesc și așa…
mi-am spus privind spre infinit.
Cu dor…
Peregrin Spiritual 