Îngenunchez să adun picuri de ploaie
Împrăştiate clipe suflate de vânt
Adun cât pentru o furtună,
Cred că Beethoven e bucuros
Îl aud cum râde, universul.
Stropi albi, verzi, galbeni
Cad colorând lumea,
Departe de ea divin
Un nor alb şi unul negru
O clapă albă şi una neagră
Trăiesc iubire, durere, speranţă.
Te reîntâlnesc în fiecare strop
Viu, dar uitat de culori
Nu sunt pentru tine
Pentru tine e doar alb şi negru.
Şi dacă nu ai exista tu?
Aş lua soarele de mână
Şi aş împrăştia peste câmp culori
Şi aş merge aiurea
Să povestesc despre furtuna lui Beethoven.
Peregrin Spiritual 