Sunt bolnavă de tine
Doamne,
Și cum mă sugrumă orizontul!
Sunt bolnavă de lipsa ta
Cu care îmi spui cuvinte
Despre noi îmbrățișați,
De zâmbetul trist
Agățat într-un colț de lume,
De frumusețea ascunsă
Dincolo de cortina rece a vieții,
De cântecul fără sfârșit
Al inimii dăruind clipe.
Doamne, cum mă mai dor apropierile!
Și sărutul fugar ne amenință
Cu despărțirea și lipsa noastră.
Nu mă pierd singurătățile
Și nu stârnesc furtuni în liniștea mării,
Nu mă regăsesc în regăsiri
Și nici nu mai rup din mine.
Doamne,
Cum te-aș strânge
Și te-aș sădi în brațele mele!
Peregrin Spiritual 