M-am așezat la umbra mea,
Să îmi ostoiesc durerea
Care îmi flagelează trupul.
Ochii privesc.
Golul nu țipă,
Se așterne leneș
La picioarele mele.
Trag după mine
O limită și încă una,
Și tot așa
Adun și adun,
Aș vrea să scad,
Să scad scăpând,
Să scap scăzând.
De doi, de noi,
De ploi.
Zâmbetul este al meu.
Peregrin Spiritual 